si cate s-au schimbat Doamne, dar Tu ramani Stanca noastra si locul de adapost.
Iti multumesc pentru acest an!
duminică, 27 decembrie 2009
miercuri, 16 decembrie 2009
balada de piatra
cautand sensul
ascultand vantul
cantand versul
alungand gandul
imitand dansul
amintind cantul
potrivind mersul
gasind intelesul
risipind ...
inganand...
regasind,
lunga asteptare - lunga cautare
ganduri fara casa
lacrimi fara rost
nori fara de ploaie
fulgi cazand in gol
vantul intre case
zgomot asurzit
impersonalitate
copacul vestejit
orasul far' de nume
omul innecat
cauta in sine
locul greu uitat
intorcand
timpul lateral
ticaind prin vine
viata
drepturi vrea
vis scaldat in piatra
aripi aarse
fumegand aprinse
aspiratii
cad
cad
pe pamant
din tarana
tarand
incercand omul
cauta aripi
sa se inalte
cautand
ascultand
cantand
alungand
ascultand vantul
cantand versul
alungand gandul
imitand dansul
amintind cantul
potrivind mersul
gasind intelesul
risipind ...
inganand...
regasind,
lunga asteptare - lunga cautare
ganduri fara casa
lacrimi fara rost
nori fara de ploaie
fulgi cazand in gol
vantul intre case
zgomot asurzit
impersonalitate
copacul vestejit
orasul far' de nume
omul innecat
cauta in sine
locul greu uitat
intorcand
timpul lateral
ticaind prin vine
viata
drepturi vrea
vis scaldat in piatra
aripi aarse
fumegand aprinse
aspiratii
cad
cad
pe pamant
din tarana
tarand
incercand omul
cauta aripi
sa se inalte
cautand
ascultand
cantand
alungand
duminică, 13 decembrie 2009
parfum de copilărie cu iz de om mare...
versiunea mea de "jvaaaamm in jos"
azi
după trei zile scăldate de valuri de amintiri din trecut și viitor
ecouri de nocturnă
mireasmă de portocală și vin fiert
zăpadă .... prima zăpadă - alb, mult alb și dans de fulgi prin părul umed
jocuri de copil, râs nebun de copil, sunetul acut al copilăriei
un bordeaux din 2005 - fără prietenii de pe vremuri însă
iarnă
flori de mucigai - încă încerc să-l înțeleg pe Arghezi cum a văzut frumusețea în mucigai?
frig
cald
ceai de tei și mentă
dor, mult dor
metafore - nisoare de metafore înghețată pe suflet
cuvinte fără rost
cărți și prezentări,
dor, din nou dor,
taina mea - taina ta, taina noastră ducând dorul - muzică de departe
ecourile copilăriei readuse de sunetul dulce amărui al pianului ... e încă iarnă
...
va urma
azi
după trei zile scăldate de valuri de amintiri din trecut și viitor
ecouri de nocturnă
mireasmă de portocală și vin fiert
zăpadă .... prima zăpadă - alb, mult alb și dans de fulgi prin părul umed
jocuri de copil, râs nebun de copil, sunetul acut al copilăriei
un bordeaux din 2005 - fără prietenii de pe vremuri însă
iarnă
flori de mucigai - încă încerc să-l înțeleg pe Arghezi cum a văzut frumusețea în mucigai?
frig
cald
ceai de tei și mentă
dor, mult dor
metafore - nisoare de metafore înghețată pe suflet
cuvinte fără rost
cărți și prezentări,
dor, din nou dor,
taina mea - taina ta, taina noastră ducând dorul - muzică de departe
ecourile copilăriei readuse de sunetul dulce amărui al pianului ... e încă iarnă
...
va urma
duminică, 6 decembrie 2009
...if only you knew
another winter day has come and gone away .. but I want to go home, I want to go home...
I miss you so...
I miss you so...
luni, 23 noiembrie 2009
old thoughts .... Life is like drinking sand from a golden cup
To everything there is a season,
A time for every purpose under heaven:
2 A time to be born,
And a time to die;
A time to plant,
And a time to pluck what is planted;
3 A time to kill,
And a time to heal;
A time to break down,
And a time to build up;
4 A time to weep,
And a time to laugh;
A time to mourn,
And a time to dance;
5 A time to cast away stones,
And a time to gather stones;
A time to embrace,
And a time to refrain from embracing;
6 A time to gain,
And a time to lose;
A time to keep,
And a time to throw away;
7 A time to tear,
And a time to sew;
A time to keep silence,
And a time to speak;
8 A time to love,
And a time to hate;
A time of war,
And a time of peace.
9 What profit has the worker from that in which he labors?
Time is passing: nothing clearer, nothing more obvious in the 21st century. Between two breaths, another week has passed. How often have you wondered “I have no idea when this week went by; I had so much to do, so much homework, so many meetings, conversations that I can’t recall when another Friday has come?” I believe that in the century of speed there is no better choice than to stop and wonder whether it isn’t “Better a handful with quietness/ Than both hands full, together with toil and grasping for the wind.”
Today, we are facing an ending and a new beginning, we are stepping into a new part of life and it is the decisions we make today that will influence our becoming. It is now that we shape our worldview. And lately I have heard quite frequently that it is all “dust in the wind, all we are is dust in the wind” (as many of you know the song). King Solomon, the wisest leader the world has ever known, begins his book with the following quote “Vanity of vanities. All is vanity”. In our everyday English usage, the word vanity conveys an image of excessive pride in oneself or in one's appearance, a picture of conceit and perhaps even arrogance. But what did the author of the book of Ecclesiastes actually have in mind?
When Jerome translated the Hebrew word hebel, he chose the Latin word vanitas. And consequently, many bible translators have used the closest English word, which is vanity. The roots of the word hebel indicate vapor, fog, steam, breeze or breath. Note that there is a common thread running through all of these roots of the word hebel, they all describe something that is transitory, ephemeral, impermanent, and something which may at first appear to be quite substantial, but which (upon further examination) is really without enduring substance.
In describing this “emptiness” Solomon takes a look at the things under the sun. Regardless of how strong we are, it isn’t us who stand in time, but the sun, the water, the earth. If we look at the sun, it rises, it shines and then it goes down and so on; the same with the wind. Doesn’t it feel that we are closed in a circle? This circle of the universe is a mirror of our soul, of our expectations, of our searches…. Don’t you feel that wherever you start in your expectations, you will always get back in the same place!? Just as the sun follows the same road, and the wind too …. Like someone made a bad joke with our life and closed us in a wheel; and we run and we run and sometimes we’re just like a hamster running on the same wheel. In other words, as much as you tried, there’s nothing new under the sun. “That which has been is what will be, That which is done is what will be done”
And you might say that today we have so many new things than 1000 or even 100 years ago with all the technologic discoveries. But I’m not talking about the scenery, I’m talking about the essence of the human existence, about the things that count. I am not talking about the details, but regardless of the century he lives in, every man has the same existence. He is born, eats, loves, hates, falls in love, gets married, has children, becomes a grandfather and dies. And every man, regardless of when he is born will have the same experiences. Nothing new under the sun: everyone will love and will hate, everyone will be disappointed and excited. Every person will have the same experiences, but at different dimensions. And if someone says that he has discovered something new… hundreds of generations have already lived all your frustrations, the same love, hate, and again the same search, same pursuit.
Even evil will always be a part of our existence, as much as we would fight it. Evil cannot be tamed. People will invent new guns, new weaponry, as much wealth there will be in the world, there will be children who starve, women will still be abused, and children will have no education. Man will find new ways to betray one another, to mock one another. As much as we tried, evil cannot be tamed. History will only prove your good intentions, but that’s all.
There is so much thirst of happiness, of sense that we cannot live happily accepting the circle of our existence, you will pursuit to hear to see … to discover: thirst that won’t end.
Life is like drinking sand from a golden cup.
...to be continued
A time for every purpose under heaven:
2 A time to be born,
And a time to die;
A time to plant,
And a time to pluck what is planted;
3 A time to kill,
And a time to heal;
A time to break down,
And a time to build up;
4 A time to weep,
And a time to laugh;
A time to mourn,
And a time to dance;
5 A time to cast away stones,
And a time to gather stones;
A time to embrace,
And a time to refrain from embracing;
6 A time to gain,
And a time to lose;
A time to keep,
And a time to throw away;
7 A time to tear,
And a time to sew;
A time to keep silence,
And a time to speak;
8 A time to love,
And a time to hate;
A time of war,
And a time of peace.
9 What profit has the worker from that in which he labors?
Time is passing: nothing clearer, nothing more obvious in the 21st century. Between two breaths, another week has passed. How often have you wondered “I have no idea when this week went by; I had so much to do, so much homework, so many meetings, conversations that I can’t recall when another Friday has come?” I believe that in the century of speed there is no better choice than to stop and wonder whether it isn’t “Better a handful with quietness/ Than both hands full, together with toil and grasping for the wind.”
Today, we are facing an ending and a new beginning, we are stepping into a new part of life and it is the decisions we make today that will influence our becoming. It is now that we shape our worldview. And lately I have heard quite frequently that it is all “dust in the wind, all we are is dust in the wind” (as many of you know the song). King Solomon, the wisest leader the world has ever known, begins his book with the following quote “Vanity of vanities. All is vanity”. In our everyday English usage, the word vanity conveys an image of excessive pride in oneself or in one's appearance, a picture of conceit and perhaps even arrogance. But what did the author of the book of Ecclesiastes actually have in mind?
When Jerome translated the Hebrew word hebel, he chose the Latin word vanitas. And consequently, many bible translators have used the closest English word, which is vanity. The roots of the word hebel indicate vapor, fog, steam, breeze or breath. Note that there is a common thread running through all of these roots of the word hebel, they all describe something that is transitory, ephemeral, impermanent, and something which may at first appear to be quite substantial, but which (upon further examination) is really without enduring substance.
In describing this “emptiness” Solomon takes a look at the things under the sun. Regardless of how strong we are, it isn’t us who stand in time, but the sun, the water, the earth. If we look at the sun, it rises, it shines and then it goes down and so on; the same with the wind. Doesn’t it feel that we are closed in a circle? This circle of the universe is a mirror of our soul, of our expectations, of our searches…. Don’t you feel that wherever you start in your expectations, you will always get back in the same place!? Just as the sun follows the same road, and the wind too …. Like someone made a bad joke with our life and closed us in a wheel; and we run and we run and sometimes we’re just like a hamster running on the same wheel. In other words, as much as you tried, there’s nothing new under the sun. “That which has been is what will be, That which is done is what will be done”
And you might say that today we have so many new things than 1000 or even 100 years ago with all the technologic discoveries. But I’m not talking about the scenery, I’m talking about the essence of the human existence, about the things that count. I am not talking about the details, but regardless of the century he lives in, every man has the same existence. He is born, eats, loves, hates, falls in love, gets married, has children, becomes a grandfather and dies. And every man, regardless of when he is born will have the same experiences. Nothing new under the sun: everyone will love and will hate, everyone will be disappointed and excited. Every person will have the same experiences, but at different dimensions. And if someone says that he has discovered something new… hundreds of generations have already lived all your frustrations, the same love, hate, and again the same search, same pursuit.
Even evil will always be a part of our existence, as much as we would fight it. Evil cannot be tamed. People will invent new guns, new weaponry, as much wealth there will be in the world, there will be children who starve, women will still be abused, and children will have no education. Man will find new ways to betray one another, to mock one another. As much as we tried, evil cannot be tamed. History will only prove your good intentions, but that’s all.
There is so much thirst of happiness, of sense that we cannot live happily accepting the circle of our existence, you will pursuit to hear to see … to discover: thirst that won’t end.
Life is like drinking sand from a golden cup.
...to be continued
sâmbătă, 3 octombrie 2009
sunset
Relativitatea e poate doar un concept, poate doar o alta ideea a omului de a intinde timpul sa ne tina bataile inimii asa cum vrem noi ... dar spatiul si timpul se inchid in apus si rasarit... apusul ne poarta privirile in jurul lumii ... oare Cerul vede si el? Pentru ca daca atunci cand culorile se scalda in ochii mei si revarsa putin din cer in mine.. oare privirea mea nu se inchide acolo sus, in culori, in soare si merge mai departe? Poate ca apusul e asa colorat de la prea multe priviri de dor. Poate dorul e mov cu roz si albastru ... poate e doar o stea .. sau poate e doar ascuns seara dupa luna... Poate dorul are putin stofa de cer, de nori si soare, poate l-a adus ploaia si acum nu mai pleaca...
duminică, 27 septembrie 2009
sâmbătă, 26 septembrie 2009
luni, 21 septembrie 2009
others have excuses, I have my reasons why
There is a time for everything under the sun ... si pentru asta fiecare moment trebuie pretuit fie ca e mai jos sau mai sus decat celelalte, fie ca nu se potriveste.... atunci e timpul lui si nu ai cum sa-l muti in alta parte. E greu sa pretuiesti timpul cand nu e in pasul tau, cand parca ti-o ia inainte sau ramane undeva uitandu-se indelug la o vitrina pafuita cu niste fire impletite - seamana a haine si a corturi, a covoare si manusi in acelasi timp ... a suflete intortocheate si a inimi uitate.
Si atunci Acum e undeva unde timpul se aseaza, un loc cautat de prea multe axe ca sa-l gasesti... TImpul se schimba dupa oamenii de care te leaga.. dupa vreme si dupa cladiri.... Timpul meu s-a schimbat ... canta o alta melodie necunoscuta, ciudata si da, putin infricosatoare. Asa ca acum, agatata de o melodie si purtata de un timp nou, ... caut ... caut sa traiesc Acum asa cum e, si unde e ....
...
marți, 18 august 2009
time...
Prea repede se scurg secundele, clipele ce-as vrea atat de mult sa le culeg in palme si sa le port asemeni unui margaritar ales. Sa le tin aproape, sa nu treaca, sa nu ... sa nu. Dar ele trec si zboara si lasa urme pe care le purtam in noi ca niste clape al caror sunet nu e altceva decat o remodelare a coardelor...
Sonatele lui Beethoven sunt lovituri de coarde, sunt pulsul vietii asternut in umbre de timp... Viata e ca o sonata cu ecouri din trecut, cu bucuria si intensitatea prezentului, cu speranta si temeri pentru viitor, frica din ascuns cu tot ce suntem. De aceea muzica are putere asa mare asupra sufletului - pentru ca noi suntem mici sonate dintr-o mare simfonie.
Sufletul simte muzica mai mult decat cuvintele pentru ca muzica vibreaza, muzica are viata .... ii simti apogeul si abisul in acelasi timp... ii simti bucuria tumultul .. e o cascada de sentimente transpuse in vibratii ....
Auditie placuta!
Sonatele lui Beethoven sunt lovituri de coarde, sunt pulsul vietii asternut in umbre de timp... Viata e ca o sonata cu ecouri din trecut, cu bucuria si intensitatea prezentului, cu speranta si temeri pentru viitor, frica din ascuns cu tot ce suntem. De aceea muzica are putere asa mare asupra sufletului - pentru ca noi suntem mici sonate dintr-o mare simfonie.
Sufletul simte muzica mai mult decat cuvintele pentru ca muzica vibreaza, muzica are viata .... ii simti apogeul si abisul in acelasi timp... ii simti bucuria tumultul .. e o cascada de sentimente transpuse in vibratii ....
Auditie placuta!
marți, 28 iulie 2009
... echoes from the past
Am dat peste melodia asta din intamplare ... si cu toatea astea inca mai poarta ecoul unui timp pierdut.....
Oare de ce e asa de greu sa acceptam ca nu putem schimba trecutul, dar ca totusi el ne poate schimba?... si de modul in care noi ne raportam la el depinde si viitorul nostru
Suntem asa de buni obervatori cand trebuie sa ne aruncam peste sufletul celui de langa noi si avem o sete profunda in a=i descoperi adancurile - de ce e cum e, de ce zambeste, de ce plange - dar in sufletul nostru nu ne uitam, ne e frica de ce am putea descoperi, daca de prea multa cautare ne pierdem? daca nu mai gasim iesirea, sau poate daca gasim in noi prea mult haos, prea mult rau? daca zambetul desenat pe fata a ascuns asa multa tristete ca nu mai ai loc sa stai in el? daca din noi n-a ramas decat banca unui Iona inconjurat de prea multe ganduri, de pasari care nu mai pot zbura?
Daca atitudinea determina altitudinea atunci inteleg de ce ne numim pamanteni, am putea sa ne numim la fel de bine "taratoare" - am uitat sa zambim - am uitat ca fiecare zi aduce o alegere: putem alege sa zambim sau nu, sa lasam desertaciunea sa ne consume sau sa-i dam un sens. Bucuria, in final, e o decizie. Sunt prea multe lucruri de care sa fim multumiti si de care sa ne bucuram incat postura de victima e doar o alta scuza.
Cred ca am deviat de la subiect.... oricum e frumoasa melodia :) ....
marți, 7 iulie 2009
...
cuvintele nu-si mai au rostul.......... doar ploua si cadenta picaturilor de ploaie rasuna intre noi cantr-o oglinda...
ploua...
ploua...
duminică, 28 iunie 2009
...file de poveste
Lemalian,
life is so funny in a way and yet so weird and unexpected.... but more than life, our soul, our heart ... it keeps swinging back and forth between these feelings...
the truth is... I'm scared... I guess that's the reason of this uncertainty, I am not sure why ... but I guess it takes time... and after all life is a dance, you learn it as you go.... I guess this is just a new kind of rhythm my heart needs to learn ...
it's strange, but I miss you...
Dey
ps: ... 'tis what I felt back then and didn't tell you...
life is so funny in a way and yet so weird and unexpected.... but more than life, our soul, our heart ... it keeps swinging back and forth between these feelings...
the truth is... I'm scared... I guess that's the reason of this uncertainty, I am not sure why ... but I guess it takes time... and after all life is a dance, you learn it as you go.... I guess this is just a new kind of rhythm my heart needs to learn ...
it's strange, but I miss you...
Dey
ps: ... 'tis what I felt back then and didn't tell you...
sâmbătă, 30 mai 2009
Hallelujah....
sometimes people take you down just by words... it's so hard to keep your passion burning when only cold water sorrounds you... "Love is not a victory march... it's a cold and it's a broken Hallelujah"
time is dancing a crazy waltz with my life... spinning and spinning ... flowing on this unknown melody ... it's my veins that are the chords .... and the lyrics.... oh the lyrics.... the lyrics are written with sky on this sand of vanity that keeps running through the hourglass of time.
there's no longer a tic and a tac..... there's a tear and a smile, there's a heartbeat and a breath....
time is dancing a crazy waltz with my life... spinning and spinning ... flowing on this unknown melody ... it's my veins that are the chords .... and the lyrics.... oh the lyrics.... the lyrics are written with sky on this sand of vanity that keeps running through the hourglass of time.
there's no longer a tic and a tac..... there's a tear and a smile, there's a heartbeat and a breath....
luni, 11 mai 2009
Desertaciune si angoasa
"Spaima cu chip, pe care Heidegger o numeste frica tasneste din mijlocul unei situatii cat se poate de concrete si bine conturate... "
"Dar daca situatia care-mi provoaca spaima este insasi viata mea in intregul ei, daca este insasi conditia mea de fiinta aparuta de niciunde si cu condamnare la moarte in buzunar? Daca spaima vine de nicaieri si are chipul nimanui? Daca spaima fara chip este sosul afectiv nedeterminat al vietii mele, simplu reflex al aruncarii mele aici, in propria mea viata si in finitudinea ei, fara sa fi fost vreodata intrebat ce parere as avea la o adica despre faptul ca m-am pomenit aici pe nespusa masa? Aceasta spaima fara chip, care vine dinspre mine din insasi conditia mea, a fost numita de Heidegger angoasa. Ea este sadita in mine odata cu prima zi a nasterii mele si, astfel, odata cu posibilitatea suprema a fiintei mele care este moartea. Spaima fara chip, angoasa, urca in mine la rastimpuri nestiute, venind din fata mea, din sfrasitul inscris in mine si care iradiaza altminteri clipa de clipa in viata mea, ca orizont permanent al ei" (Gabriel Liiceanu - Scrisori catre fiul meu)
"Dar daca situatia care-mi provoaca spaima este insasi viata mea in intregul ei, daca este insasi conditia mea de fiinta aparuta de niciunde si cu condamnare la moarte in buzunar? Daca spaima vine de nicaieri si are chipul nimanui? Daca spaima fara chip este sosul afectiv nedeterminat al vietii mele, simplu reflex al aruncarii mele aici, in propria mea viata si in finitudinea ei, fara sa fi fost vreodata intrebat ce parere as avea la o adica despre faptul ca m-am pomenit aici pe nespusa masa? Aceasta spaima fara chip, care vine dinspre mine din insasi conditia mea, a fost numita de Heidegger angoasa. Ea este sadita in mine odata cu prima zi a nasterii mele si, astfel, odata cu posibilitatea suprema a fiintei mele care este moartea. Spaima fara chip, angoasa, urca in mine la rastimpuri nestiute, venind din fata mea, din sfrasitul inscris in mine si care iradiaza altminteri clipa de clipa in viata mea, ca orizont permanent al ei" (Gabriel Liiceanu - Scrisori catre fiul meu)
joi, 7 mai 2009
despre goana timpului
19 ... 19 ani ... asa ne masuram noi vietile... nu, azi nu am 19 ani.... am valuri de secunde adunate in lacrimi, in zambete, in ploi, in soare.... in priviri, in soapte.... valuri de nebunie, de fericire, de viata... da azi implinesc ... valuri de viata nu multe... vin si pleaca.. nu se mai intorc... dar lasa urme in castelul de nisip ... al viselor...
in goana lui, timpul mi-a lasat pulsul sa se joace pe linia orizontului... si cand ma uit in urma.. vad munti ... si o mare... si .. oaze.. si desert... si privind inainte e putina ceata, dar departe se vede o Lumina... da, e Lumina de dincolo de nori, Lumina cerului albastru...
azi ... azi implinesc o jumatate de dans, maine o sa fiu cu un pas inainte ... viata e un dans al timpului prin venele noastre ... ca dintr-o cascada se strecoara prin puls si scrie un menuet cu inima noastra...
azi ... azi se scrie a 19-a parte din simfonia vietii mele .... asculta!
...
in goana lui, timpul mi-a lasat pulsul sa se joace pe linia orizontului... si cand ma uit in urma.. vad munti ... si o mare... si .. oaze.. si desert... si privind inainte e putina ceata, dar departe se vede o Lumina... da, e Lumina de dincolo de nori, Lumina cerului albastru...
azi ... azi implinesc o jumatate de dans, maine o sa fiu cu un pas inainte ... viata e un dans al timpului prin venele noastre ... ca dintr-o cascada se strecoara prin puls si scrie un menuet cu inima noastra...
azi ... azi se scrie a 19-a parte din simfonia vietii mele .... asculta!
...
luni, 4 mai 2009
vanitas vanitatum et omnia vanitas
Roata universului în care trăim e o oglindă a sufletului nostru. De oriunde pornim in așteptările noastre, ne vom întoarce în același punct.
Viața e ca și cum ai bea nisip dintr-o cupă de aur.
Viața e ca și cum ai bea nisip dintr-o cupă de aur.
miercuri, 15 aprilie 2009
fireproof
Love is not a fight, but it's something worth fighting for.
Fireproof doesn't mean the fire will never come. It means when the fire comes that you will be able to withstand it.
sometimes you don't have to follow your heart but lead it ...
Fireproof doesn't mean the fire will never come. It means when the fire comes that you will be able to withstand it.
sometimes you don't have to follow your heart but lead it ...
luni, 13 aprilie 2009
un mare "DE CE?"
De o vreme ma intreb de ce inovatia prinde atat de bine generatiilor actuale. Inainte schimbarea era vazuta cu oarecare reticenta si scepticism... Oamenii nu se lasau asa de usor convisi sa accepte idei noi, practici noi. Astazi aproape in orice domeniu standardul la care se raporteaza viata este noutatea.
- Ce masina ai?
- BMW
- OOO de care?
- BMW seria 3, din 2005
- ehh merge .... dar ai vazut BMW X6? l-ai vazut pe cutarescul ca si-a luat Z4? (probabil daca nu esti baiat, sau n-ai visat vreodata ca ai sa detii un BMW te intrebi ce-i ala Z4 .... desi de X6 sau X5 sigur ai auzit, doar "e la moda")*
Si asta e doar un simplu exemplu, dar aria se extinde la haine, computere, telefoane, aparate foto, vacante, prieteni, cluburi, restaurante.... si lista continua.
Viata moderna a devenit o goana dupa noutati "la moda" (cititorul trebuie sa inteleaga ca nu chiar tot ce e nou e la moda, depinde cine decide)... stabilitatea a devenit o notiune fara sens...nu mai este timp sa descoperi un lucru in toata frumusetea sa, pentru ca deja a aparut altceva mai interesant. Nu mai avem discernamantul intre ce este cu adevarat bun si necesar, si ce reprezinta doar un capriciu. Exemplul cu masini mi-a venit in minte azi cand ma plimbam pe strada si am vazut vreo 3 BMW-uri noi cu femei la volan (fara nici o aluzie) imbracate "la moda" (atat cat se putea vedea), cu ochelari "in trend". Si ma intrebam de ce nu mai e atragator un opel din 2000 care atunci cand a aparut, pentru generatia respectiva era un adevarat progres.
E adevarat ca progresul se realizeaza prin schimbare...dar totusi schimband lucrurile atat de des nu pierdem esenta? Si fara un fundament... ce rol mai are schimabarea. Orice inovatie, orice curent literar, de exemplu, se cladea pe cel anterior, fie si prin negarea unor idei, tot pastra acelasi fundament.
Dar noi astazi sorbim notatea ca un burete uscat...la un moment dat s-ar putea sa fie prea mult.
Incercand sa descopar frumusetea lucrurilor prezente...
*Pentru cei uimiti de cunostintele mele in domeniu, am vizitat site-ul BMW inainte sa dau exemplul, nu de alta dar de Z4 chiar nu auzisem pana azi ;)
- Ce masina ai?
- BMW
- OOO de care?
- BMW seria 3, din 2005
- ehh merge .... dar ai vazut BMW X6? l-ai vazut pe cutarescul ca si-a luat Z4? (probabil daca nu esti baiat, sau n-ai visat vreodata ca ai sa detii un BMW te intrebi ce-i ala Z4 .... desi de X6 sau X5 sigur ai auzit, doar "e la moda")*
Si asta e doar un simplu exemplu, dar aria se extinde la haine, computere, telefoane, aparate foto, vacante, prieteni, cluburi, restaurante.... si lista continua.
Viata moderna a devenit o goana dupa noutati "la moda" (cititorul trebuie sa inteleaga ca nu chiar tot ce e nou e la moda, depinde cine decide)... stabilitatea a devenit o notiune fara sens...nu mai este timp sa descoperi un lucru in toata frumusetea sa, pentru ca deja a aparut altceva mai interesant. Nu mai avem discernamantul intre ce este cu adevarat bun si necesar, si ce reprezinta doar un capriciu. Exemplul cu masini mi-a venit in minte azi cand ma plimbam pe strada si am vazut vreo 3 BMW-uri noi cu femei la volan (fara nici o aluzie) imbracate "la moda" (atat cat se putea vedea), cu ochelari "in trend". Si ma intrebam de ce nu mai e atragator un opel din 2000 care atunci cand a aparut, pentru generatia respectiva era un adevarat progres.
E adevarat ca progresul se realizeaza prin schimbare...dar totusi schimband lucrurile atat de des nu pierdem esenta? Si fara un fundament... ce rol mai are schimabarea. Orice inovatie, orice curent literar, de exemplu, se cladea pe cel anterior, fie si prin negarea unor idei, tot pastra acelasi fundament.
Dar noi astazi sorbim notatea ca un burete uscat...la un moment dat s-ar putea sa fie prea mult.
Incercand sa descopar frumusetea lucrurilor prezente...
*Pentru cei uimiti de cunostintele mele in domeniu, am vizitat site-ul BMW inainte sa dau exemplul, nu de alta dar de Z4 chiar nu auzisem pana azi ;)
miercuri, 8 aprilie 2009
suflet pe șase corzi
Billy Joel - Vienna
Asculta mai multe audio Muzica »
as my guitar gently whispers... again ... a new melody ...still played on the same stiff old chords of my soul...
Încercând să-mi acordez sufletul
după ecourile unui Eden de mult pierdut,
Delay
Lem ... runele atârnă greu în acorduri de liniște ... încă e liniște ...
duminică, 5 aprilie 2009
solitude...
Dancing with my loneliness
Asculta mai multe audio Muzica »
undeva în pulsul grăbit al timpului mi-am pierdut întrebările, mi-am pierdut gândurile, și am scăpat abisul din palme... am rămas doar cu țărână spulberată de vânt... am rămas cu un gust amar de piatră, cu ecouri ...
miroase a pustiu, a speranțe spulberate, a promisiuni uitate... cu pumnii prea strânși de iluzii trecătoare rămâi cu palmele întinse spre nimic, spre un gol adâncit în regrete, în clipe pierdute, rămâi agățat de amintiri.
în nemișcarea nopții răsuna strigătul ascuțit al fărâmei de viață, al luminii ce încă mai vrea să spulbere întunericul. Uneori suntem orbiți de prea puțină lumină, căci nu ne dăm seama ce e întuneric, nu vedem că de fapt ținem în mână o bucată de ceară arsa, un fel de urmă a luminii ce a fost cândva...
Dor de Cer...de Lumină
...
marți, 10 martie 2009
pronto existential sau cum stergi timpul de praf
priveam la o bucata de hartie incarcata de ganduri asternute de o mana tremuranda candva, in acel trecut, in acea clipa suspendata de franghia vietii... o urma de cerneala stearsa cu fiecare secunda de timp, cu fiecare fir de praf ... Da, timpul ne masoara destramarea dar praful ... praful ce se asterne in urma timpului pare sa se adune din ce in ce mai mult.... mai intai acopera ochii, apoi mintea, si in final inima. De fapt, drama noastra nu e numai lupta cu timpul ... ci si cu praful ce ne acopera viata. Nu ne mai bucuram la fel de lumina, de natura, de libertate, de iubire. Fiecare secunda pare sa micsoreze mai mult cutia existentei noastre, rutina pe care o purtam zi de zi; adevarul e ca ne prafuim ... si nu facem nimic sa indepartam cortina ce ne desparte de viata...
miercuri, 25 februarie 2009
made to love :) .. enjoy
"Made To Love"
The dream is fading, now I'm staring at the door
I know its over cause my feet have hit the cold floor
Check my reflection, I ain't feelin what I see
It's no mystery
Whatever happened to a passion I could live for
What became of the flame that made me feel more
And when did I forget that...
I was made to love you
I was made to find you
I was made just for you
Made to adore you
I was made to love
And be loved by you
You were here before me
You were waiting on me
And you said you'd keep me
Never would you leave me I was made to love
and be loved by you
The dream's alive with my eyes opened wide
Back in the ring you've got me swinging for the grand prize
I feel the haters spittin vapors on my dreams
But I still believe
I'm reachin out, reachin up, reachin over
I feel a breeze cover me called Jehovah
And daddy I'm on my way
Cause I was made to love...
I was made to love you...
Never would you leave me I was made to love
and be loved by you
marți, 24 februarie 2009
vineri, 13 februarie 2009
supergirls don't cry...
it hurts i know... and deep inside it is fear that fills up my heart. they say I'm a supergirl and supergirls don't cry... and yet...
it's confusion that still sorrounds me like the morning mist high on the mountains ... conducting an orchestra of feelings to play a song that echoes in my mind... it haunts me ...
don't know why I'm waiting still ... waiting... like always ...
tearing apart the inner world ...the eternal battle between yes and no, between the should i stay or should I go ...
echo...?
don't know why I'm waiting still ... waiting... like always ...
tearing apart the inner world ...the eternal battle between yes and no, between the should i stay or should I go ...
echo...?
joi, 12 februarie 2009
....
rasuna ecoul pasilor pierduti in noapte, si ploaia nu mai vrea sa acopere lacrimile ce inunda inimi agatate de suflet... E ciudat si neinteles ... poate de prea multa teama s-a ascuns luna dupa nori ... asteapta si ea...
miercuri, 28 ianuarie 2009
despre...suflet si om
Omul e cautarea iesirii din labirint...
se-mpletesc in ochii tai picurii de ploaie
sunete se scurg din vis
si aluneca printre degete de suflet
se risipesc ca nisipul purtat de vant in scoici...
adie un zvon de speranta peste chipurile noastre
atarna intr-un colt o enigma cuibarita intr-un zambet sters...
doar inima adormita pulseaza in noi viata,
un fir de ata intins printre haine zdrentuite de vreme
Suntem un sifonier in care ne-am atarnat sufletul ... si apoi l-am acoperit cu de toate...
inca il acoperim .. mai aruncam cate-un palton de indoiala,
cate-o camasa rupta,
il peticim cu intristari, si manie
si-asa se asterne praful peste suflet...peste ochi...
si doar picurii de ploaie, sunete ratacite de vis
se-nfiripa in ochii tai
alunecand pe ata de viata ... leganat de timp
in sufletul meu.
Dey
se-mpletesc in ochii tai picurii de ploaie
sunete se scurg din vis
si aluneca printre degete de suflet
se risipesc ca nisipul purtat de vant in scoici...
adie un zvon de speranta peste chipurile noastre
atarna intr-un colt o enigma cuibarita intr-un zambet sters...
doar inima adormita pulseaza in noi viata,
un fir de ata intins printre haine zdrentuite de vreme
Suntem un sifonier in care ne-am atarnat sufletul ... si apoi l-am acoperit cu de toate...
inca il acoperim .. mai aruncam cate-un palton de indoiala,
cate-o camasa rupta,
il peticim cu intristari, si manie
si-asa se asterne praful peste suflet...peste ochi...
si doar picurii de ploaie, sunete ratacite de vis
se-nfiripa in ochii tai
alunecand pe ata de viata ... leganat de timp
in sufletul meu.
Dey
miercuri, 21 ianuarie 2009
si restul e tacere...
Despre tacere si drama cuvantului ... sau necuvintele, despre Blaga, despre Stanescu, despre existenta si neexistenta.... despre toate canta lumina, poezia... timpul zilelor de ianuarie.
Spunea cineva ca existenta e o suma de drame. Si poetul din dorinta de a sustrage realitatii ostile apeleaza la cuvant, dar pana si cuvantul isi are propria drama, incapacitatea de cumula in el tot vartejul de sentimente ce incearca sufletul uman. Si-asa tacerea ramane glasul cel mai puternic... sunetul razelor de luna, zgomotul asurzitor al privirilor, tremurul infrigurat...toate, toate raman in tacere.
Silence
Edgar Lee Masters
I have known the silence of the stars and of the sea,
And the silence of the city when it pauses,
And the silence of a man and a maid,
And the silence of the sick
When their eyes roam about the room.
And I ask: For the depths
Of what use is language?
A beast of the field moans a few times
When death takes its young.
And we are voiceless in the presence of realities -
We cannot speak.
A curious boy asks an old soldier
Sitting in front of the grocery store,
"How did you lose your leg?"
And the old soldier is struck with silence,
Or his mind flies away
Because he cannot concentrate it on Gettysburg,
It comes back jocosely
And he says, "A bear bit it off."
And the boy wonders, while the old soldier
Dumbly, feebly lives over
The flashes of guns, the thunder of cannon,
The shrieks of the slain,
And himself lying on the ground,
And the hospital surgeons, the knives,
And the long days in bed.
But if he could describe it all
He would be an artist.
But if he were an artist there would be deeper wounds
Which he could not describe.
There is the silence of a great hatred,
And the silence of a great love,
And the silence of an embittered friendship.
There is the silence of a spiritual crisis,
Through which your soul, exquisitely tortured,
Comes with visions not to be uttered Into a realm of higher life.
There is the silence of defeat.
There is the silence of those unjustly punished
And the silence of the dying whose hand
Suddenly grips yours.
There is the silence between father and son,
When the father cannot explain his life,
Even though he be misunderstood for it.
There is the silence that comes between husband and wife.
There is the silence of those who have failed;
And the vast silence that covers
Broken nations and vanquished leaders.
There is the silence of Lincoln,
Thinking of the poverty of his youth.
And the silence of Napoleon
After Waterloo.
And the silence of Jeanne d'Arc
Saying amid the flames, "Blessed Jesus" -
Revealing in two words all sorrows, all hope.
And there is the silence of age,
Too full of wisdom for the tongue to utter it
In words intelligible to those who have not lived
The great range of life.
And there is the silence of the dead.
If we who are in life cannot speak
Of profound experiences,
Why do you marvel that the dead
Do not tell you of death?
Their silence shall be interpreted
As we approach them.
Spunea cineva ca existenta e o suma de drame. Si poetul din dorinta de a sustrage realitatii ostile apeleaza la cuvant, dar pana si cuvantul isi are propria drama, incapacitatea de cumula in el tot vartejul de sentimente ce incearca sufletul uman. Si-asa tacerea ramane glasul cel mai puternic... sunetul razelor de luna, zgomotul asurzitor al privirilor, tremurul infrigurat...toate, toate raman in tacere.
Silence
Edgar Lee Masters
I have known the silence of the stars and of the sea,
And the silence of the city when it pauses,
And the silence of a man and a maid,
And the silence of the sick
When their eyes roam about the room.
And I ask: For the depths
Of what use is language?
A beast of the field moans a few times
When death takes its young.
And we are voiceless in the presence of realities -
We cannot speak.
A curious boy asks an old soldier
Sitting in front of the grocery store,
"How did you lose your leg?"
And the old soldier is struck with silence,
Or his mind flies away
Because he cannot concentrate it on Gettysburg,
It comes back jocosely
And he says, "A bear bit it off."
And the boy wonders, while the old soldier
Dumbly, feebly lives over
The flashes of guns, the thunder of cannon,
The shrieks of the slain,
And himself lying on the ground,
And the hospital surgeons, the knives,
And the long days in bed.
But if he could describe it all
He would be an artist.
But if he were an artist there would be deeper wounds
Which he could not describe.
There is the silence of a great hatred,
And the silence of a great love,
And the silence of an embittered friendship.
There is the silence of a spiritual crisis,
Through which your soul, exquisitely tortured,
Comes with visions not to be uttered Into a realm of higher life.
There is the silence of defeat.
There is the silence of those unjustly punished
And the silence of the dying whose hand
Suddenly grips yours.
There is the silence between father and son,
When the father cannot explain his life,
Even though he be misunderstood for it.
There is the silence that comes between husband and wife.
There is the silence of those who have failed;
And the vast silence that covers
Broken nations and vanquished leaders.
There is the silence of Lincoln,
Thinking of the poverty of his youth.
And the silence of Napoleon
After Waterloo.
And the silence of Jeanne d'Arc
Saying amid the flames, "Blessed Jesus" -
Revealing in two words all sorrows, all hope.
And there is the silence of age,
Too full of wisdom for the tongue to utter it
In words intelligible to those who have not lived
The great range of life.
And there is the silence of the dead.
If we who are in life cannot speak
Of profound experiences,
Why do you marvel that the dead
Do not tell you of death?
Their silence shall be interpreted
As we approach them.
miercuri, 14 ianuarie 2009
it's all about passion
De fapt ceea ce face viata minunata este pasiunea... pasiunea reala, autentica ... pasiunea de a trai, intensitatea fiecarei zile, bucuria manifestata nu in cuvinte triviale ci in sclipiri de privire... aici este esenta, in suflet, in atitudine, nu in vorbe. Tindem, in confortul de zi cu zi, sa asteptam "sa treaca si ziua de azi..." si uitam ca azi va deveni curand un ieri ce ramane doar o clipa suspendata pe franghia existentei... ramasa acolo doar sa mai fie privita, amintita, regretata ... sau uitata. NU suntem marionete pe o scena de strada, suntem actori chemati sa interpretam cea mai intensa piesa de scena larga ... o piesa scrisa cu Cer pe manuscris de tarana ...
vineri, 9 ianuarie 2009
....despre timp
azi cuvintele se pierd in secunde, secunde ce masoara pulsul uneori prea rapid ... alteori prea lent... un puls de iarna ametit, plin de zapada ... plin de ganduri si emotii.
si timpul se scurge cu fiecare apus prin Mana Cerului ... tot mai aproape...
si timpul se scurge cu fiecare apus prin Mana Cerului ... tot mai aproape...
marți, 6 ianuarie 2009
poveste de ninsoare...sau dans
iarna isi ninge linistita visul de zapada peste sufletele noastre de tarana si inchizand in lacrimi cate un fulg plutim pentru o clipa pe ritmuri de vals inghetat.
Rasuna printre fulgi ecoul unui Waltz vienez ... si miscarile latente se desprind in pasi sacadati de zapada. Si fiecare clipa ce se scurge din cer poarta amintirea a ceea ce este sau va fi ...
Simt cum patrund frigul ... caldura ... imbratisate prin vene de copil asteptand sa creasca.
E devreme pentru dans ... mult prea devreme pentru vals ... si cum rotesc ecourile de poveste in jurul inimii ... ca niste cuvinte ce pregatesc magia unei incantatii ... Invaluite de mister, se joaca de-a v-ati ascunselea cu sufletul ce priveste cu sfiala spre lumina ce curge din Viena si asteapta cu nerabdare clipa cand se va trezi dansand.
Dar copilul nu intelege inca taina ce o poarta vantul despre dans... de frica se ascunde in speranta ca intr-o zi cand va creste pe ramuri numarate cate trei mereu ... amintindu-si mereu ecoul unui vals de iarna inghetat.
Desi nu intelege si ii e greu ... sa astepte anotimpul potrivit ... copilul strange toate cuvintele daruite de imaginea dansului, toate sperantele pentru acea seara magica, fiecare lacrima si dor, fiecare soapta nerostita, fiecare gand.... pe toate cu-o suflare le inalta spre cer ... le inchina Dirijorului ca jertfa de multumire ... ca simbol ca de aici muzica va incepe doar cand Orchestra Divina va dezgheta Dansul cu un vals Vienez ... plin de viata, de Lumina ... si atunci cu toata fiinta copilul va intinde mana si cu aripi va pasi pe Ring ....
dar pana atunci ...
...mai asteapta
Leonard Cohen - Take this Waltz
Asculta mai multe audio Muzica »
Rasuna printre fulgi ecoul unui Waltz vienez ... si miscarile latente se desprind in pasi sacadati de zapada. Si fiecare clipa ce se scurge din cer poarta amintirea a ceea ce este sau va fi ...
Simt cum patrund frigul ... caldura ... imbratisate prin vene de copil asteptand sa creasca.
E devreme pentru dans ... mult prea devreme pentru vals ... si cum rotesc ecourile de poveste in jurul inimii ... ca niste cuvinte ce pregatesc magia unei incantatii ... Invaluite de mister, se joaca de-a v-ati ascunselea cu sufletul ce priveste cu sfiala spre lumina ce curge din Viena si asteapta cu nerabdare clipa cand se va trezi dansand.
Dar copilul nu intelege inca taina ce o poarta vantul despre dans... de frica se ascunde in speranta ca intr-o zi cand va creste pe ramuri numarate cate trei mereu ... amintindu-si mereu ecoul unui vals de iarna inghetat.
Desi nu intelege si ii e greu ... sa astepte anotimpul potrivit ... copilul strange toate cuvintele daruite de imaginea dansului, toate sperantele pentru acea seara magica, fiecare lacrima si dor, fiecare soapta nerostita, fiecare gand.... pe toate cu-o suflare le inalta spre cer ... le inchina Dirijorului ca jertfa de multumire ... ca simbol ca de aici muzica va incepe doar cand Orchestra Divina va dezgheta Dansul cu un vals Vienez ... plin de viata, de Lumina ... si atunci cu toata fiinta copilul va intinde mana si cu aripi va pasi pe Ring ....
dar pana atunci ...
...mai asteapta
Leonard Cohen - Take this Waltz
Asculta mai multe audio Muzica »
Abonați-vă la:
Postări (Atom)