File de poveste

Roun,

toamna isi macina ultimul strop de durere...
asteptand.
frunzele respira numai dor de iarna
inghetand pamantul cu aerul lor...
se apropie clipa rasucirii timpului intr-un nou an,
clipa cand clepsidrele il vor inchide intr-o alta tarana
masurata...
Aseara, in drum spre Tarsin, am auzit pentru prima oara ecoul de stele,
ce cantau pulsul vietilor spre vesnicie...
Roun, ma intreb daca iti mai aduci aminte
de noi,
de zilele insorite imbracati de magia verii...
toata caldura acelor clipe se topeste azi in cuvinte
de dor,
de noptile ascunse sub aripa iubirii.

Vantul inca mai poarta ecourile umbrelor din trecut,
si chiar daca prezentul de plumb striveste
asculta glasul Cerului azuriu...
ce leagana timpul peste noi
tesand visele noastre intr-o panza de lumina si intuneric...
Azi trec raza de lumina printr-un ochi de lut
asteptand sa privesc oglinda,
cine sunt.

Din leaganul timpului,
Lemalian

One day...

One day we'll remember this day and smile...

o panza de paianjen ce zboara spre cer
asteptand o raza de soare sa o duca spre alt tarm...

invatand ca toate se intampla la timpul lor, Lemalian! Pana si zborul isi are timpul lui... si e atat de frumos cand e la vremea potrivita!

Caldura de afara ... e poate ultima raza de toamna din acest an ...
si frunzele incapatante se desprind acum usor, topite de culoare.
Se topesc in ochii celor ce vad cu lumina...
pasind incet spre tarmul unde numai pasind pe ape
pot sa ajungi...
cu dor de infinit,
de mari, de ochi, si stele
cu dor...

Lem, azi e poate ultima toamna, poate e prima....in drumul tau nu uita ca timpul nu ne apartine, si niciodata nu-l vei tine de mana, dar poate intr-o zi ne va imbratisa in vesnicia lui si vom gusta din muzica al carei ecou ne-a insotit pana acum........
Dar pana atunci, ramai cu bine, priveste spre lumina si nu uita ca ochii privesc stelele pentru ca vor sa fie cer........cand sufletul se-abate in tarana, ridica-ti ochii catre cer!

toamna tarzie

e tarziu ....e aproape iarna... dar uneori inima nu tine cont de vreme, si parca atunci cand e mai frig afara, infloreste mai frumos...

suntem suflete ciudate,
pierdute in tesatura cerului...
impletiti cu stele
ne regasim in noapte...
da...azi e cald...e toamna tarziu
si inima asculta lumina
cu bate intre noi ca-ntr-o oglinda
Nu stim sa o primim...
risipiti in intuneric
e greu sa deschizi ochii, sa primesti...
purtati pe aripile vremii
ne bucuram de prima zi de primavara de iarna
e toamna tarziu si
numai zambetele se risipesc in aer
colorate....obosite.....
plutesc in soare
si asteapta sa le culegi.
e toamna tarziu...

Dey