One day we'll remember this day and smile...
o panza de paianjen ce zboara spre cer
asteptand o raza de soare sa o duca spre alt tarm...
invatand ca toate se intampla la timpul lor, Lemalian! Pana si zborul isi are timpul lui... si e atat de frumos cand e la vremea potrivita!
Caldura de afara ... e poate ultima raza de toamna din acest an ...
si frunzele incapatante se desprind acum usor, topite de culoare.
Se topesc in ochii celor ce vad cu lumina...
pasind incet spre tarmul unde numai pasind pe ape
pot sa ajungi...
cu dor de infinit,
de mari, de ochi, si stele
cu dor...
Lem, azi e poate ultima toamna, poate e prima....in drumul tau nu uita ca timpul nu ne apartine, si niciodata nu-l vei tine de mana, dar poate intr-o zi ne va imbratisa in vesnicia lui si vom gusta din muzica al carei ecou ne-a insotit pana acum........
Dar pana atunci, ramai cu bine, priveste spre lumina si nu uita ca ochii privesc stelele pentru ca vor sa fie cer........cand sufletul se-abate in tarana, ridica-ti ochii catre cer!
Un comentariu:
Citesc si-mi vine sa zambesc... Si mi-e dor de Roun si de Lemalian. Si cred ca si ei ar zambi. Cred ca e toamna pe Atri.
Trimiteți un comentariu