e tarziu ....e aproape iarna... dar uneori inima nu tine cont de vreme, si parca atunci cand e mai frig afara, infloreste mai frumos...
suntem suflete ciudate,
pierdute in tesatura cerului...
impletiti cu stele
ne regasim in noapte...
da...azi e cald...e toamna tarziu
si inima asculta lumina
cu bate intre noi ca-ntr-o oglinda
Nu stim sa o primim...
risipiti in intuneric
e greu sa deschizi ochii, sa primesti...
purtati pe aripile vremii
ne bucuram de prima zi de primavara de iarna
e toamna tarziu si
numai zambetele se risipesc in aer
colorate....obosite.....
plutesc in soare
si asteapta sa le culegi.
e toamna tarziu...
Dey
Un comentariu:
si frunzele care dor strivite sub pasii nostri striga pe nume lumina..
Trimiteți un comentariu