Prea repede se scurg secundele, clipele ce-as vrea atat de mult sa le culeg in palme si sa le port asemeni unui margaritar ales. Sa le tin aproape, sa nu treaca, sa nu ... sa nu. Dar ele trec si zboara si lasa urme pe care le purtam in noi ca niste clape al caror sunet nu e altceva decat o remodelare a coardelor...
Sonatele lui Beethoven sunt lovituri de coarde, sunt pulsul vietii asternut in umbre de timp... Viata e ca o sonata cu ecouri din trecut, cu bucuria si intensitatea prezentului, cu speranta si temeri pentru viitor, frica din ascuns cu tot ce suntem. De aceea muzica are putere asa mare asupra sufletului - pentru ca noi suntem mici sonate dintr-o mare simfonie.
Sufletul simte muzica mai mult decat cuvintele pentru ca muzica vibreaza, muzica are viata .... ii simti apogeul si abisul in acelasi timp... ii simti bucuria tumultul .. e o cascada de sentimente transpuse in vibratii ....
Auditie placuta!
