marți, 23 septembrie 2008

ganduri...

tristete pentru ochii
ce varsa durere
e glasul noptii ascuns in inimi,
lumina revarsata in lacrimile de priviri...
trupul firii tale e demult doar o pana in bataia inimii
si-atunci plansu-ti e doar cuvinte.
mi-e frica de un abis prea adanc,
si totusi atat de fraged...
de ceea ce esti in necunoscutul din umbra...
Intunericul de Dionis
nu cunoaste, nu graieste, nu razbate pana la noi
Tu simti cu fiecare clipa,
ce noi nu vedem a fi. Suntem
si atat;
suntem pana in zidul ochilor,
si ramanem loviti, indiferenti si reci...
golul fiintei e prea greu, prea uitat
ca sa mai zboare...
si daca tu ai fi,
daca tu ai lasa sa fii...
Privesc in cerul din tine
in golul din noi...
(eu)raman la a fi ...
...dar oare (tu) ma simti?
.
Dey, "Eu s(unt), tu s(imti)"

Un comentariu:

Marrrriaaaa spunea...

reci... doar suntem... pana la zidul ochilor. Ai dreptate sister. Si totusi uneori ardem mai frumos ca o pasare Phoenix. In restul timpului ne rezumam la a fi.