Din toamna grea ce se-asterne in fiintele noastre
Nu mai razbate ecoul nici unei culori...
Nu mai rasuna viata!
Oh, Lemalian, amarul acopera scena cerului,
si actul continua, desi nu a inceput nicicand..
e zvon de moarte, de iubire invinsa intr-un razboi crud
sunt trandafiri ce-si varsa petalele
frumusetea
si se imbraca in spini...
Nu crede, sa nu crezi vorbe, nici soapte... nici sunete ce te-mpresoara in vant
Doar ochii .... ochii ce inca graiesc albastru,
Da! Lacul in care nuferii cresc...
Inima... nu, nu mai crede inimi...
musteste rautatea si ninge in noi ...
iar flacara se stinge, nu mai incalzeste..
frigul te dezbraca de foc...te inchide ... te ucide..
nu te opri din alergat si nu-ti intoarce privirea..
e piatra in jur....da..numai piatra
nu mai sunt lacrimi, nu suspine, nu privire
nu adevar, nu tristete, nu bucurie
nu dragoste, nu zbor, nu , nu , nu...
Lemalian, azi lumea se masoara in NU ...
tu alearga .... alearga ... caci Ochii inca mai respira
si Ochii de oceane inca sunt deschisi!
cu frig in suflet,
Dey
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu