Lem, daca.... daca timpul ar avea glas sa strige secundele ce-mi trec fiinta fara tine, pamantul intreg ar fi un tipat de jale. Daca-ai intelege soapta culorii din toamna grea ai sti dorul inimii mele. Sunt vremuri obosite de drumuri lungi, si-asa ne impovareaza pasii...se-asterne usor melancolia, nostalgia... Durerea de nefiinta din noi rasuceste parca acul si lumea se intoarce in trecut. regretul a ce-ar fi fost ne impresoare inimile si bucuria sperantei e usor furata de un suspin. Lem, suspinele ce le port in suflet sunt doar gandurile ca nu .... ca nu. Atat. Restul sunt doar rune ce nu-si gasesc timpul potrivit sa se-asterne in istorie. Lem, unde esti?
Dey
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu