file de poveste

Dragă Lem,

Nu ți-am mai scris de mult. Ultima oară când ne-am văzut, iarna încă își ținea ultima prelegere despre timp și sete, iar noi abia descopeream lumea dintre noi ca o floare de colț într-o câmpie.
Au trecut multe ploi de-atunci și cărările și-au schimbat cursul. Soarele e mai aproape - își dansează lumina în fiecare dimineață printre crengile viselor mele ca și cum trezirea ar fi o primăvara a fiecărei zile.
Știu că drumul îți va purta pașii în locuri depărtate dar nu uita că oricât de departe, călătoria te va duce mai aproape de tine și vei vedea că drumul e oglinda în care se oglindesc deopotrivă abisurile și înălțimile oamenilor.
În pădurea existenței am regăsit o nouă metaforă a vieții: muntele. Pentru că ne îndreptăm spre o înălțime care își răsună ecoul în noi în note de Eden dar pe care nu am vazut-o nicicând. pentru că deși urcușul e greu, bucuria de a împărți frumusețea peisajului cu ceilalți e indefinit mai mare. Pentru că neînțelegerile dintre generații nu pot fi explicate decât prin diferențele de altitudine. Întotdeauna cei care au urcat mai mult vor putea avertiza și striga către cei de jos - dar nicicând nu va înțelege călătorul frumusețea cerului de sub bolta întunericului, dacă nu ajunge el însuși să-și clătească ochii cu lumina albastrului senin. Pentru ca toti pornim din campia dorintelor noastre efemere, din cuibul izolat al eului pentru a descoperi imensitatea de dincolo de nori. Toti pornim pe un drum "al nostru" pentru a descoperi că doar împreună cu ceilalti merita călătorit. Pentru ca iesirea din labirint nu e o umblare haotică orizontală, ci e gradată iar potecile se impletesc. Labirnitul nu isi are sensul in contextul relationarii caci caile se intrepatrund si de multe ori iesirea nu o poti gasi decat impreuna cu celalalt. De aici frumusetea drumetiei.
Lem, luna isi spune povestile prin adieri soptite. La lumina focului noaptea pare sa tremure de frig si sa cante mai aproape ceilalti munti din jur. Scanteile imi aduc aminte de efemeritatea fiecarei clipe iar stelele parc-ar fi ecoul lor. Noaptea poarta amintirele timpului cand eram impreuna.

Pe curând,
Dellay