sunset

Relativitatea e poate doar un concept, poate doar o alta ideea a omului de a intinde timpul sa ne tina bataile inimii asa cum vrem noi ... dar spatiul si timpul se inchid in apus si rasarit... apusul ne poarta privirile in jurul lumii ... oare Cerul vede si el? Pentru ca daca atunci cand culorile se scalda in ochii mei si revarsa putin din cer in mine.. oare privirea mea nu se inchide acolo sus, in culori, in soare si merge mai departe? Poate ca apusul e asa colorat de la prea multe priviri de dor. Poate dorul e mov cu roz si albastru ... poate e doar o stea .. sau poate e doar ascuns seara dupa luna... Poate dorul are putin stofa de cer, de nori si soare, poate l-a adus ploaia si acum nu mai pleaca...

dincolo de nori..... e lumea mea :)

....

I found this song before i left... and it just keeps coming up everywhere I go ...

others have excuses, I have my reasons why

There is a time for everything under the sun ... si pentru asta fiecare moment trebuie pretuit fie ca e mai jos sau mai sus decat celelalte, fie ca nu se potriveste.... atunci e timpul lui si nu ai cum sa-l muti in alta parte. E greu sa pretuiesti timpul cand nu e in pasul tau, cand parca ti-o ia inainte sau ramane undeva uitandu-se indelug la o vitrina pafuita cu niste fire impletite - seamana a haine si a corturi, a covoare si manusi in acelasi timp ... a suflete intortocheate si a inimi uitate.
Si atunci Acum e undeva unde timpul se aseaza, un loc cautat de prea multe axe ca sa-l gasesti... TImpul se schimba dupa oamenii de care te leaga.. dupa vreme si dupa cladiri.... Timpul meu s-a schimbat ... canta o alta melodie necunoscuta, ciudata si da, putin infricosatoare. Asa ca acum, agatata de o melodie si purtata de un timp nou, ... caut ... caut sa traiesc Acum asa cum e, si unde e ....

...

time...

Prea repede se scurg secundele, clipele ce-as vrea atat de mult sa le culeg in palme si sa le port asemeni unui margaritar ales. Sa le tin aproape, sa nu treaca, sa nu ... sa nu. Dar ele trec si zboara si lasa urme pe care le purtam in noi ca niste clape al caror sunet nu e altceva decat o remodelare a coardelor...
Sonatele lui Beethoven sunt lovituri de coarde, sunt pulsul vietii asternut in umbre de timp... Viata e ca o sonata cu ecouri din trecut, cu bucuria si intensitatea prezentului, cu speranta si temeri pentru viitor, frica din ascuns cu tot ce suntem. De aceea muzica are putere asa mare asupra sufletului - pentru ca noi suntem mici sonate dintr-o mare simfonie.

Sufletul simte muzica mai mult decat cuvintele pentru ca muzica vibreaza, muzica are viata .... ii simti apogeul si abisul in acelasi timp... ii simti bucuria tumultul .. e o cascada de sentimente transpuse in vibratii ....

Auditie placuta!

... echoes from the past

Am dat peste melodia asta din intamplare ... si cu toatea astea inca mai poarta ecoul unui timp pierdut.....

Oare de ce e asa de greu sa acceptam ca nu putem schimba trecutul, dar ca totusi el ne poate schimba?... si de modul in care noi ne raportam la el depinde si viitorul nostru

Suntem asa de buni obervatori cand trebuie sa ne aruncam peste sufletul celui de langa noi si avem o sete profunda in a=i descoperi adancurile - de ce e cum e, de ce zambeste, de ce plange - dar in sufletul nostru nu ne uitam, ne e frica de ce am putea descoperi, daca de prea multa cautare ne pierdem? daca nu mai gasim iesirea, sau poate daca gasim in noi prea mult haos, prea mult rau? daca zambetul desenat pe fata a ascuns asa multa tristete ca nu mai ai loc sa stai in el? daca din noi n-a ramas decat banca unui Iona inconjurat de prea multe ganduri, de pasari care nu mai pot zbura?

Daca atitudinea determina altitudinea atunci inteleg de ce ne numim pamanteni, am putea sa ne numim la fel de bine "taratoare" - am uitat sa zambim - am uitat ca fiecare zi aduce o alegere: putem alege sa zambim sau nu, sa lasam desertaciunea sa ne consume sau sa-i dam un sens. Bucuria, in final, e o decizie. Sunt prea multe lucruri de care sa fim multumiti si de care sa ne bucuram incat postura de victima e doar o alta scuza.

Cred ca am deviat de la subiect.... oricum e frumoasa melodia :) ....

...

cuvintele nu-si mai au rostul.......... doar ploua si cadenta picaturilor de ploaie rasuna intre noi cantr-o oglinda...
ploua...