Ploaie de soare și zâmbet desenat cu cer și curcubeu... ciripit de primăvară și o chitară în ecou...
Uneori norii aduc cerul mai aproape - așa negri cum sunt... Se murdăresc de lacrimile noastre, dar nu ei sunt negri - ci noi nu putem sa vedem albastrul din si dincolo de ei.
Doar soarele mai patrunde să topească iarna din noi.
E primăvară!?
Un comentariu:
dor de gradinile de acasa si de mai stim noi cine :D
Trimiteți un comentariu