mi s-a facut dor sa pierd nu timpul ci gandul pe meleagurile literaturii - ale filosofiei... ale debitarilor luungi fara scop final - ca o plimbare printr-o padure in miez de vara - nu stii incotro mergi, dar simti fiorul rece al scoartei de sub talpi, firul de iarba cum te impinge cu verde spre albastrul din zare, auzi vantul soptind din frunze, inspiri parca dintr-o melodie de culori, de aer tare, rece, umed... si din cand in cand dai de un izvor - il auzi? il simti cum iti intinde printre degete cerul din apa - isi tese glasul dintre nori si merge mai departe - e backingvocals acum, si-a terminat solo-ul.
aaaa de unde am pornit... daaaa filosofatul - oare exista substantivul asta?? - nope, tocmai am cautat in dictionar, nu exista - nu m-am gandit pana acum dar noi suntem limitati la a ne exprima doar dintr-o carte - dictionarul este limita comunicarii daca ar fi sa excludem celelalte arte. De aceea omul s-a desprins de cuvinte si a cautat in culori si in muzica si in piatra de fapt nu a cautat ci s-a cautat pe sine. - de cate ori nu te-ai ragasit intr-un cantec, sau o poezie, poate o fotografie, o pictura?? la fel cum nu stiu cat la % din oameni au trasaturi comune asa si arta are puncte comune in care ne regasim - mai mult sau mai putin......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu