Asa sunau gandurile mele acum cateva luni... ciudat e ca azi am ramas cu aceeasi intrebare: Incotro? (va urma)
Cea mai grea intrebare mi se pare: "Cum/care mai e viata ta?" si spun grea din pricina banalitatii oricarui raspuns auzit pana acum: "Eh ...cum sa fie mai bine, mai rau", "Bine.... ne chinuim si noi.", "E o perioada mai grea acum...", "sunt fericit.... viata e superba!".
Si ne multumim cu atat. Punem punct si mergem mai departe. Nu e economie de timp, cred ca e frica de noi insine, sa aflam care ne e viata. Intr-un fel simt ca e mai mult decat atat....decat o perioada grea, sau fericita...... Viata noastra suntem noi....ori sa ne definim propriul eu, sau universul din jur cu banalul "greu", "bine"... pare de neconceput. cum ar putea incapea tot egoismul intr-un cuvant ca "bine"?? Hai sa fim seriosi, chiar si asa, fiinta umana e mult mai complexa... si atunci, de ce incercam sa ne definim in banalitati? de ce am renuntat sa exploram taramul dinlauntru, sa-i aflam adancimile..... sa cautam in profunzime? Oare Platon sau Aristotel cum ar fi raspuns??
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu