Desertaciune si angoasa

"Spaima cu chip, pe care Heidegger o numeste frica tasneste din mijlocul unei situatii cat se poate de concrete si bine conturate... "
"Dar daca situatia care-mi provoaca spaima este insasi viata mea in intregul ei, daca este insasi conditia mea de fiinta aparuta de niciunde si cu condamnare la moarte in buzunar? Daca spaima vine de nicaieri si are chipul nimanui? Daca spaima fara chip este sosul afectiv nedeterminat al vietii mele, simplu reflex al aruncarii mele aici, in propria mea viata si in finitudinea ei, fara sa fi fost vreodata intrebat ce parere as avea la o adica despre faptul ca m-am pomenit aici pe nespusa masa? Aceasta spaima fara chip, care vine dinspre mine din insasi conditia mea, a fost numita de Heidegger angoasa. Ea este sadita in mine odata cu prima zi a nasterii mele si, astfel, odata cu posibilitatea suprema a fiintei mele care este moartea. Spaima fara chip, angoasa, urca in mine la rastimpuri nestiute, venind din fata mea, din sfrasitul inscris in mine si care iradiaza altminteri clipa de clipa in viata mea, ca orizont permanent al ei" (Gabriel Liiceanu - Scrisori catre fiul meu)

despre goana timpului

19 ... 19 ani ... asa ne masuram noi vietile... nu, azi nu am 19 ani.... am valuri de secunde adunate in lacrimi, in zambete, in ploi, in soare.... in priviri, in soapte.... valuri de nebunie, de fericire, de viata... da azi implinesc ... valuri de viata nu multe... vin si pleaca.. nu se mai intorc... dar lasa urme in castelul de nisip ... al viselor...
in goana lui, timpul mi-a lasat pulsul sa se joace pe linia orizontului... si cand ma uit in urma.. vad munti ... si o mare... si .. oaze.. si desert... si privind inainte e putina ceata, dar departe se vede o Lumina... da, e Lumina de dincolo de nori, Lumina cerului albastru...
azi ... azi implinesc o jumatate de dans, maine o sa fiu cu un pas inainte ... viata e un dans al timpului prin venele noastre ... ca dintr-o cascada se strecoara prin puls si scrie un menuet cu inima noastra...
azi ... azi se scrie a 19-a parte din simfonia vietii mele .... asculta!
...

vanitas vanitatum et omnia vanitas

Roata universului în care trăim e o oglindă a sufletului nostru. De oriunde pornim in așteptările noastre, ne vom întoarce în același punct.

Viața e ca și cum ai bea nisip dintr-o cupă de aur.

fireproof

Love is not a fight, but it's something worth fighting for.
Fireproof doesn't mean the fire will never come. It means when the fire comes that you will be able to withstand it.

sometimes you don't have to follow your heart but lead it ...

un mare "DE CE?"

De o vreme ma intreb de ce inovatia prinde atat de bine generatiilor actuale. Inainte schimbarea era vazuta cu oarecare reticenta si scepticism... Oamenii nu se lasau asa de usor convisi sa accepte idei noi, practici noi. Astazi aproape in orice domeniu standardul la care se raporteaza viata este noutatea.
- Ce masina ai?
- BMW
- OOO de care?
- BMW seria 3, din 2005
- ehh merge .... dar ai vazut BMW X6? l-ai vazut pe cutarescul ca si-a luat Z4? (probabil daca nu esti baiat, sau n-ai visat vreodata ca ai sa detii un BMW te intrebi ce-i ala Z4 .... desi de X6 sau X5 sigur ai auzit, doar "e la moda")*
Si asta e doar un simplu exemplu, dar aria se extinde la haine, computere, telefoane, aparate foto, vacante, prieteni, cluburi, restaurante.... si lista continua.
Viata moderna a devenit o goana dupa noutati "la moda" (cititorul trebuie sa inteleaga ca nu chiar tot ce e nou e la moda, depinde cine decide)... stabilitatea a devenit o notiune fara sens...nu mai este timp sa descoperi un lucru in toata frumusetea sa, pentru ca deja a aparut altceva mai interesant. Nu mai avem discernamantul intre ce este cu adevarat bun si necesar, si ce reprezinta doar un capriciu. Exemplul cu masini mi-a venit in minte azi cand ma plimbam pe strada si am vazut vreo 3 BMW-uri noi cu femei la volan (fara nici o aluzie) imbracate "la moda" (atat cat se putea vedea), cu ochelari "in trend". Si ma intrebam de ce nu mai e atragator un opel din 2000 care atunci cand a aparut, pentru generatia respectiva era un adevarat progres.
E adevarat ca progresul se realizeaza prin schimbare...dar totusi schimband lucrurile atat de des nu pierdem esenta? Si fara un fundament... ce rol mai are schimabarea. Orice inovatie, orice curent literar, de exemplu, se cladea pe cel anterior, fie si prin negarea unor idei, tot pastra acelasi fundament.
Dar noi astazi sorbim notatea ca un burete uscat...la un moment dat s-ar putea sa fie prea mult.

Incercand sa descopar frumusetea lucrurilor prezente...


*Pentru cei uimiti de cunostintele mele in domeniu, am vizitat site-ul BMW inainte sa dau exemplul, nu de alta dar de Z4 chiar nu auzisem pana azi ;)

suflet pe șase corzi

Billy Joel - Vienna
Asculta mai multe audio Muzica »

as my guitar gently whispers... again ... a new melody ...still played on the same stiff old chords of my soul...

Încercând să-mi acordez sufletul
după ecourile unui Eden de mult pierdut,

Delay

Lem ... runele atârnă greu în acorduri de liniște ... încă e liniște ...

solitude...

Dancing with my loneliness
Asculta mai multe audio Muzica »

undeva în pulsul grăbit al timpului mi-am pierdut întrebările, mi-am pierdut gândurile, și am scăpat abisul din palme... am rămas doar cu țărână spulberată de vânt... am rămas cu un gust amar de piatră, cu ecouri ...
miroase a pustiu, a speranțe spulberate, a promisiuni uitate... cu pumnii prea strânși de iluzii trecătoare rămâi cu palmele întinse spre nimic, spre un gol adâncit în regrete, în clipe pierdute, rămâi agățat de amintiri.
în nemișcarea nopții răsuna strigătul ascuțit al fărâmei de viață, al luminii ce încă mai vrea să spulbere întunericul. Uneori suntem orbiți de prea puțină lumină, căci nu ne dăm seama ce e întuneric, nu vedem că de fapt ținem în mână o bucată de ceară arsa, un fel de urmă a luminii ce a fost cândva...

Dor de Cer...de Lumină
...